Luni, 11 Mai 2020
Written by cristian on mai 11, 2020
Numeri, Capitolul 21
Israeliţii în luptă cu canaaniţii
1 Împăratul Aradului, un canaanit care locuia la miazăzi, a auzit* că Israel vine pe drumul Atarim. El s-a luptat împotriva lui Israel şi a luat mai mulţi prinşi de război.
2 Atunci* Israel a făcut Domnului o juruinţă şi a zis: „Dacă vei da pe poporul acesta în mâinile mele, îi voi nimici cu desăvârşire cetăţile.”
3 Domnul a auzit glasul lui Israel şi a dat pe canaaniţi în mâinile lui. Israeliţii i-au nimicit cu desăvârşire, pe ei şi cetăţile lor, şi locul acela l-au numit Horma (Nimicire deplină).
Şerpii înfocaţi
4 Au* plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să** ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum
* Num 20:22; Num 33:41; ** Jud 11:18;
5 şi a vorbit* împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru** ce ne-aţi scos din Egipt ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă şi ni s-a scârbit† sufletul de această hrană proastă.”
* Ps 78:19; ** Exod 16:3; Exod 17:3; † Num 11:6;
6 Atunci, Domnul* a trimis împotriva poporului nişte** şerpi înfocaţi, care au muşcat poporul, aşa încât au murit mulţi oameni în Israel.
* 1 Cor 10:9; ** Deut 8:15;
7 Poporul* a venit la Moise şi a zis: „Am** păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te† Domnului ca să depărteze de la noi aceşti şerpi.” Moise s-a rugat pentru popor.
* Ps 78:34; ** Num 21:5; † Exod 8:8; Exod 8:28; 1 Sam 12:19; 1 Imp 13:6; Fapte 8:24;
8 Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat şi va privi spre el va trăi.”
9 Moise* a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus într-o prăjină şi oricine era muşcat de un şarpe şi privea spre şarpele de aramă trăia.
* 2 Imp 18:4; Ioan 3:14; Ioan 3:15;
Alte călătorii ale israeliţilor
10 Copiii lui Israel au plecat şi au* tăbărât la Obot.
* Num 33:43;
11 Au plecat* din Obot şi au tăbărât** la Iie-Abarim, în pustia din faţa Moabului, spre răsăritul soarelui.
12 De acolo au plecat şi au tăbărât în valea Zered.
13 De acolo au plecat şi au tăbărât dincolo de Arnon, care curge prin pustie, ieşind din ţinutul amoriţilor, căci Arnonul* face hotarul Moabului, între Moab şi amoriţi.
14 De aceea se zice în Cartea Războaielor Domnului: „Vaheb în Sufa, Şuvoaiele Arnonului
15 Şi scurgerile şuvoaielor Care se întind înspre Ar şi se ating* cu hotarul lui Moab.”
16 De acolo s-au dus* la Beer (Fântână). La această fântână, Domnul a zis lui Moise: „Strânge poporul şi le voi da apă.”
* Jud 9:21;
17 Atunci a cântat* Israel cântarea aceasta: „Ţâşneşte, fântână! Cântaţi în cinstea ei!
* Exod 15:1; Ps 105:2; Ps 106:12;
18 Fântâna pe care au săpat-o căpeteniile, Pe care au săpat-o mai-marii poporului, Cu toiagul de cârmuire*, cu toiegele lor!”Din pustia aceasta s-au dus la Matana;
* Isa 33:22;
19 din Matana, la Nahaliel; din Nahaliel, la Bamot;
20 din Bamot, la valea din câmpia Moabului, în vârful muntelui Pisga, care caută spre* pustie.
* Num 23:28;
Sihon şi Og
21 Israel* a trimis soli la Sihon, împăratul amoriţilor, ca să-i spună:
* Deut 2:26; Deut 2:27; Jud 11:19;
22 „Lasă-mă* să trec prin ţara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii şi nu vom bea apă din fântâni; vom ţine drumul împărătesc, până vom trece de ţinutul tău.”
* Num 20:17;
23 Sihon* n-a îngăduit lui Israel să treacă prin ţinutul lui. Sihon a strâns tot poporul şi a ieşit înaintea lui Israel, în pustie. A venit la Iahaţ** şi s-a luptat împotriva lui Israel.
* Deut 29:7; ** Deut 2:32; Jud 11:20;
24 Israel* l-a bătut cu ascuţişul sabiei şi i-a cucerit ţara de la Arnon până la Iaboc, până la hotarul copiilor lui Amon, căci hotarul copiilor lui Amon era întărit.
* Deut 2:33; Deut 29:7; Ios 12:1; Ios 12:2; Ios 24:8; Neem 9:22; Ps 135:10; Ps 135:11; Ps 136:19; Amos 2:9;
25 Israel a luat toate cetăţile acelea şi s-a aşezat în toate cetăţile amoriţilor, în Hesbon şi în toate satele de prin împrejurimi.
26 Căci Hesbonul era cetatea lui Sihon, împăratul amoriţilor. El pornise cu război împotriva împăratului dinainte al Moabului şi-i luase toată ţara până la Arnon.
27 De aceea zic poeţii: „Veniţi la Hesbon! Să se zidească din nou şi să se întărească cetatea lui Sihon.
28 Căci a ieşit* un foc din Hesbon, O flacără din cetatea lui Sihon, Şi a mistuit pe** Ar-Moab, Pe locuitorii înălţimilor Arnonului.
* Ier 48:45; Ier 48:46; ** Deut 2:9; Deut 2:18; Isa 15:1;
29 Vai de tine, Moab! Eşti pierdut, poporul lui Chemoş!* El a făcut pe fiii lui fugari, Şi pe fetele lui le-a dat roabe Lui Sihon, împăratul amoriţilor.
* Jud 11:24; 1 Imp 11:7; 1 Imp 11:33; 2 Imp 23:13; Ier 48:7; Ier 48:13;
30 Noi am aruncat cu săgeţile asupra lor: Din Hesbon până la* Dibon totul este nimicit; Am pustiit până la Nofah, Care se întinde până la** Medeba.”
* Ier 48:18; Ier 48:22; ** Isa 15:2;
31 Israel s-a aşezat astfel în ţara amoriţilor.
32 Moise a trimis să iscodească Iaezerul*. Au luat satele care ţineau de el şi au izgonit pe amoriţii care erau în ele.
33 Au schimbat apoi drumul şi s-au suit pe drumul care duce la Basan. Og*, împăratul Basanului, le-a ieşit înainte cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva lor la** Edrei.
* Deut 3:1; Deut 29:7; ** Ios 13:12;
34 Domnul a zis lui Moise: „Nu* te teme de el, căci îl dau în mâinile tale, pe el şi tot poporul lui şi toată ţara lui; să-i** faci cum ai făcut lui Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon.”
* Deut 3:2; ** Num 21:24; Ps 135:10; Ps 135:11; Ps 136:20;
35 Şi ei l-au* bătut, pe el şi pe fiii lui şi tot poporul lui, de n-au lăsat să scape unul măcar, şi au pus mâna pe ţara lui.
Romani, Capitolul 7
Creştinul izbăvit de Lege
1 Nu ştiţi, fraţilor – căci vorbesc unor oameni care cunosc Legea – că Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăieşte el?
2 Căci femeia* măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăieşte el, dar, dacă-i** moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei.
* 1 Cor 7:39; ** Mat 5:32;
3 Dacă, deci, când îi trăieşte bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă, dar, dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de Lege, aşa că nu mai este preacurvă dacă se mărită după altul.
4 Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi* murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai Altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi, şi aceasta, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.
* Rom 8:2; Gal 2:19; Gal 5:18; Efes 2:15; Col 2:14; Gal 5:22;
5 Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, aţâţate de Lege, lucrau* în mădularele noastre şi ne făceau să** aducem roade pentru moarte.
* Rom 6:13; ** Rom 6:21; Gal 5:19; Iac 1:15;
6 Dar acum, am fost izbăviţi de Lege şi suntem morţi faţă de Legea aceasta, care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un* duh nou, iar nu după vechea slovă.
Legea dă cunoştinţa păcatului
7 Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos?Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am* cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să** nu pofteşti!”
* Rom 3:20; ** Exod 20:17; Deut 5:21; Fapte 20:33; Rom 13:9;
8 Apoi, păcatul* a luat prilejul şi a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte, căci, fără Lege, păcatul este mort.
9 Odinioară, fiindcă eram fără* Lege, trăiam, dar când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit.
* 1 Cor 15:56;
10 Şi porunca, ea, care* trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea.
* Lev 18:5; Ezec 20:11; Ezec 20:13; Ezec 20:21; 2 Cor 3:7;
11 Pentru că păcatul a luat prilejul prin ea, m-a amăgit şi, prin însăşi porunca aceasta, m-a lovit cu moartea.
12 Aşa că Legea*, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.
* Ps 19:8; Ps 119:38; Ps 119:137; 1 Tim 1:8;
13 Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă.
Lupta firii pământeşti împotriva Duhului
14 Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească, dar eu sunt pământesc, vândut* rob păcatului.
* 1 Imp 21:20; 1 Imp 21:25; 2 Imp 17:17;
15 Căci nu ştiu ce fac: nu* fac ce vreau, ci fac ce urăsc.
* Gal 5:17;
16 Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună.
17 Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
18 Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în* mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.
19 Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!
20 Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
21 Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.
22 Fiindcă după omul dinăuntru îmi* place Legea** lui Dumnezeu,
* Ps 1:2; ** 2 Cor 4:16; Efes 3:16; Col 3:9; Col 3:10;
23 dar văd în* mădularele mele o altă** lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.
* Gal 5:17; ** Rom 6:13; Rom 6:19;
24 O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?…
25 Mulţumiri* fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului.
