Stiri

Viorel Iuga: Statul uneori – Dumnezeu întotdeauna

Pinterest LinkedIn Tumblr

Biblia prezintă nevoia unui sistem de autoritate. Oamenii lui Dumnezeu au delimitat competența autorităților pământești. Pentru credincios și biserică, Dumnezeu este autoritatea absolută.
În ultima perioadă s-a adus destul de mult în discuţie îndemnul apostolului Pavel din Romani 13. Pentru a clarifica relaţia credinciosului şi a bisericii cu statul, vreau să atrag încă o dată atenţia că Biblia nu este un verset, un pasaj, un capitol, o carte sau câteva cărţi din Scripturi. Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, este Cartea formată din toate cele 66 de cărţi şi dacă vrem să cunoaştem voia lui Dumnezeu, trebuie citită, studiată şi aplicată în întregime. Plecând de la adevărul acesta, vreau să clarificăm câteva aspecte.

În primul rând, în Romani 13, apostolul Pavel nu vorbeşte despre autoritatea absolută a statului laic asupra credinciosului. El declară că statul care îşi împlineşte rolul stabilit de Dumnezeu, trebuie ascultat. Apoi, pentru onestitate, vreau să ne amintim că Pavel a scris mai mult decât Romani 13. Inspirat de Duhul Sfânt, apostolul Pavel vorbeşte frecvent şi clar în scrierile sale despre autoritatea supremă a lui Dumnezeu. Cu foarte multă claritate el vorbeşte despre autoritatea părinților, a soţului, a slujitorilor duhovniceşti, a patronului, a bisericii etc. Cei care argumentează citând doar Romani 13, ar trebui să ne explice pe care dintre cele enumerate anterior le înlocuiește Statul și în ce condiţii.

Cine doreşte să cunoască adevărul nu poate exclude nici comportamentul lui Pavel. Cât de greu este să ne imaginăm ce ar fi făcut Pavel dacă o anumită autoritate, laică sau religioasă, i-ar fi spus să nu scrie ce îi spunea Domnul sau tot ce îi spune Domnul şi să nu meargă acolo unde îl trimitea Duhul lui Dumnezeu. Cum ar fi reacționat Pavel dacă o anumită autoritate ar fi încercat să îi spună ce cuvinte sau comparații să folosească și ce nu? Putem recunoaște că Pavel folosea uneori un vocabular dur, dureros? Oare nu s-ar încadra astăzi la hate speach? Oare ne putem imagina câte din învăţăturile apostolului erau împotriva gândirii vremii şi câte din mesajele lui loveau direct în păcatele clasei politice de la Roma? Toţi ştim că apostolul nu a ascultat nici măcar de fraţii care în iubire îi cereau să nu meargă la Ierusalim. Faptele apostolilor 21:4-12. Tot de dragul adevărului nu ne putem permite să neglijăm o altă învățătură a apostolului Pavel. În 2 Timotei 3:16, apostolul scrie: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,” La modul practic acesta înseamnă că tot Vechiul Testament este insuflat de Dumnezeu și ne este folositor. Ne putem face timp să descoperim ce au spus şi ce au făcut oamenii sfinți, oamenii plăcuți Domnului în perioada Vechiului Testament?

Imaginaţi-vă că autoritățile vremii i-ar fi spus lui Noe: „Nu ai voie să îți crești copiii în felul acesta. Nu ai voie să construiești corabia. Nu ai voie să predici împotriva păcatului. Nu ai voie să intri în corabie cu familia.” Ce credeți că ar fi făcut Noe?

Cum credeţi că ar fi reacţionat Avraam dacă o autoritate i-ar fi spus: „Nu ai voie să pleci unde te cheamă Domnul. Nu ai voie să îţi sacrifici copilul…” În cazul lui Moise, nu trebuie să ne folosim imaginaţia. Autoritatea supremă a țării, Faraon, i-a spus că nu au voie să se închine cum le cerea Dumnezeu. A ascultat Moise necondiţionat? A renunţat la ceva din ce îi cerea Domnul? Vreau să vă aduc aminte că noi apreciem moașele din Egipt, părinții lui Moise, tinerii care nu s-au compromis şi nu au cedat, profeţii care nu au schimbat nimic din mesaj etc. Ei bine, toate exemplele acestea le avem din Scriptura despre care Pavel spune că trebuie să o studiem şi să o împlinim.

De altă parte, Pavel nu este singurul folosit de Dumnezeu pentru a ne prezenta adevărul. Şi apostolul Petru vorbeşte despre supunerea faţă de autorităţi, dar nu în mod absolut. Cum ne-ar putea cere să ne supunem în toate cel care nu s-a supus? Ne amintim că el a spus aşa de clar și direct: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!”? (Faptele apostolilor 5:29). Apostolul Petru nu şi-a programat turneele de predicare şi nu a scris în funcţie de ce spunea statul, ci în ascultare de Dumnezeu. La fel au stat lucrurile în cazul lui Ioan, Iacov şi a tuturor ceilalţi apostoli.

De fapt, privind Scriptura în ansamblul ei, observăm că oamenii lui Dumnezeu au acceptat nevoia unei autorităţi. Ei au ascultat de autorităţile lumii în cele lumeşti, pământeşti. Pavel îl respectă pe mai marele sinagogii, pe căpitanul oştirii, pe căpitanul corăbiei, pe judecătorul în faţa căruia se apără etc. La fel au stat lucrurile şi în cazul celorlalţi apostoli şi chiar în cazul Domnului Isus Cristos. Numai că aceiași oameni ai lui Dumnezeu au delimitat aria de autoritate a Statului. Autoritățile nu trebuiau ascultate orbește. De fapt nici slujitorii duhovnicești, nici părinții, nici bărbații și nici alții nu trebuiau ascultați orbește, ci în Domnul.
Să ne învețe Pavel că un păstor, un părinte sau un soț credincios trebuie verificat dacă vorbește „în Domnul”, iar autoritățile trebuie ascultate fără această verificare? În niciun caz! Autoritățile trebuiau ascultate doar când făceau ce a decis Domnul, nu când făceau ce doreau ei.

În final, la unison, oamenii lui Dumnezeu au declarat autoritatea supremă a lui Dumnezeu. El a fost și rămâne Creatorul universului, Capul Bisericii, Împăratul Împăraţilor. El trebuie ascultat mai întâi şi în toate domeniile.

În baza celor spuse, concluzia este simplă. Toţi trebuie să ascultăm mai întâi și mai mult de Dumnezeu. Apoi, nu în cele duhovnicești ci în cele lumești, ascultăm de autorităţi, dar fiind atenți să nu Îl supărăm pe Dumnezeu, adică să nu călcăm niciuna din cerinţele Lui.

Deci statul trebuie ascultat uneori, iar Dumnezeu întotdeauna. Așa a procedat și Domnul Isus Cristos.

Viorel Iuga

Președintele Uniunii Baptiste din România

Președintele Alianței Evanghelice din România

Comments are closed.