Stiri

PREDICA de DUMINICĂ cu Bebe Ciaușu: Psalmul 119 – 5 lucruri care ne pot ajuta să dezvoltăm intimitatea cu Dumnezeu

Pinterest LinkedIn Tumblr

Psalmul 119:145-149

Intimitate cu Dumnezeu. Ce concept interesant! Cum pot să fiu intim cu cineva pe care nu-L văd, nu-L aud şi nu-L pot atinge? Nu pot merge cu Dumnezeu la un suc, aşa cum merg cu un prieten sau să Îl îmbrăţişez, aşa cum îmi îmbrăţişez soţia. Şi totuşi, ştim că Dumnezeu ne-a creat pentru a avea o părtăşie profundă cu El. Cum ar trebui să arate aceasta? M-am frământat multă vreme cu această întrebare, pentru că tânjesc să-L cunosc pe Dumnezeu mai bine. Vreau să fiu în stare să discern vocea Sa şi să simt dragostea Lui în inima mea. Deşi am un drum lung în faţă în ceea ce înseamnă cunoaşterea lui Dumnezeu, vreau să împărtăşesc cu voi ce am descoperit despre dezvoltarea intimităţii cu Dumnezeu.

Nu vreau ca titlul acestui mesaj să determine pe cineva să gândească în mod greşit că ar exista vreun fel de formulă magică în cinci paşi pentru dezvoltarea unei intimităţi cu Dumnezeu. Creştinismul a avut parte deja de prea multe formule. Dumnezeu este o persoană mult prea măreaţă, transcendentă şi glorioasă pentru a fi cuprinsă în formule. Isaia mărturiseşte despre Dumnezeu că este un Dumnezeu care se ascunde (45:15), Deus absconditus, Dumnezeul misterios, care nu poate fi cunoscut pa cale naturală, omenească. Totuşi, sunt lucruri pe care le putem face pentru a ne apropia de Dumnezeu şi pentru a-L invita să se apropie de noi. Ieremia 29:13 spune: „Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima.”

1. Să tânjim după intimitate cu Dumnezeu

Haideţi să ne gândim la următorul lucru: dacă ar fi să facem un clasament al lucrurilor pe care ni le dorim pentru anul acesta, pe ce loc ar fi cunoaşterea lui Dumnezeu? Dacă eşti bolnav, îţi doreşti să fii sănătos. Dacă eşti necăsătorit, îţi doreşti un partener de viaţă. Dacă nu ai serviciu, îţi doreşti un loc de muncă. Dacă ai pe cineva nemântuit, doreşti să fie mântuit. Pe ce loc este cunoaşterea lui Dumnezeu? Pe doi? Pe trei? Pe cinci? Sau pe zece? Ascultaţi ce scrie Pavel în Filipeni 3:7-8, 10: „Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca op pierdere din pricina lui Cristos. Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi ca să câştig pe Cristos. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui…” Intimitatea cu Dumnezeu este printre lucrurile pe care ţi le doreşti sau este primul lucru pe care ţi-l doreşti?

Aceia care Îl cunosc pe Dumnezeu au un sentiment al disperării pentru părtăşia cu El. El a devenit totul pentru ei, a devenit pâinea, apa, soarele şi aerul lor de fiecare zi, de fiecare clipă. Simt că nu pot trăi fără El. El nu este printre priorităţile lor, ci este prioritatea lor. David mărturiseşte atât de extraordinar: „Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea s locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de Templul Lui” (Psalm 27:4). Iar despre Moise este scris în Evrei 11:24-26 că: „Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Cristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire.”

Au fost momente, zile, în viaţa mea când Dumnezeu a fost prioritar pentru mine pentru că simţeam că am nevoie disperată de El. Experimentam o foame vorace după prezenţa Lui, ca şi cum niciodată nu m-aş fi săturat de El. Şi ştiu că şi voi aţi avut astfel de experienţe. O, dacă am putea permanentiza o intimitate de felul acesta cu Dumnezeu! Nu bazată pe sentimente trecătoare, ci pe o cunoaştere reală; fundamentaţi pe Cuvântul Lui. Cred că este vorba mai degrabă de disciplină decât de sentimente. Cât de mult Îl doreşti pe Dumnezeu?

2. Să cunoaştem limbajul dragostei lui Dumnezeu – în ce fel îşi exprimă dragostea faţă de noi

O carte foarte cunoscută, scrisă de Gary Chapman şi intitulată Cele cinci limbaje ale dragostei, a ajutat mulţi oameni să-şi salveze căsnicia sau prietenia, pentru că descrie foarte simplu faptul că nu vorbim toţi acelaşi limbaj al iubirii. Unul îşi exprimă dragostea poetic, altul foarte pragmatic. De exemplu, dacă aş mai avea cinci lei în portofel pentru o săptămână, soţia mea ar vrea să-i cumpăr o floare. S-ar hrăni o săptămână cu sentimentul iubirii demonstrate în acest fel. Eu dacă aş mai avea doar cinci lei aş vrea să iau o pâine şi, în felul acesta, mi-aş exprima grija faţă de ea. Vorbim limbaje ale dragostei diferite şi multe frustrări vin din faptul că nu înţelegem de ce alţii nu vorbesc acelaşi limbaj ca noi. Dar odată ce înţelegi limbajul dragostei cuiva poţi să comunici cu el într-o manieră care-ţi deschide calea spre intimitate, spre o cunoaştere mai profundă.

Ştiţi că şi Dumnezeu are un limbaj al dragostei? De fapt, de mai multe ori le-a spus evreilor foarte clar că îşi irosesc timpul, resursele şi energia cu jertfe inutile, pentru a-şi arăta dragostea faţă de El, pentru că nu acesta este limbajul dragostei Sale. Ascultaţi: „Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri ca să-Mi spurcaţi curţile? Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi. Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi şi, oricât demult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!” (Isaia 1:12-15). Şi tot cam în aceeaşi vreme, Dumnezeu zice prin Amos: „Eu urăsc, dispreţuiesc sărbătorile voastre şi nu sufăr adunările voastre de sărbătoare. Când îmi aduceţi arderi de tot şi daruri de mâncare, n-am nicio plăcere de ele şi viţeii îngrăşaţi pe care-i aduceţi ca jertfe de mulţumire, nici nu Mă uit la ei” (Amos 5:21).

De ce le spune Dumnezeu aşa lucruri grele evreilor, care nu voiau decât să-şi arata dragostea faţă de El? Pentru că limbajul dragostei lui Dumnezeu constă în ascultarea de El şi pocăinţa sinceră. David a înţeles acest lucru: „Ţie nu-Ţi plac arderile de tot. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit. Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită” (Psalmul 51:16-17). Dumnezeu vrea să ne arătăm iubirea faţă de El, ascultând de El. Domnul Isus a spus foarte clar: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele (Ioan 14:15). Şi iarăşi: „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui” (v. 21). Iar în Ioan 15:14 spune: „Voi sunteţi prietenii Meu, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.”

Dumnezeu vrea ascultarea ta! Mai sunt domenii în care încă nu asculţi de El?

3. Să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima

Când începi să sapi mai adânc în cunoaşterea lui Dumnezeu, e imposibil să nu-ţi vină în minte aceste cuvinte: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi ci toată puterea ta” (Deuteronom 6:5). Deşi citim acest verset sau îl auzim foarte des, uneori parcă se agaţă de inima noastră şi ne face să ne întrebăm: Îl iubim noi cu adevărat pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul şi cu toată puterea? Ştim ce înseamnă să ne iubim soţiile, respectiv soţiile să-şi iubească soţii. Părinţii ştiu ce înseamnă să-şi iubească copiii din toată inima. Dar ce înseamnă să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima? Cel mai mult cresc în cunoaşterea lui Cristos şi în intimitate cu El când îmi fac timp zilnic pentru El, pentru a sta de vorbă cu El prin Cuvânt şi rugăciune, când fac din închinarea zilnică o prioritate. Prin închinare, prin citirea atentă a Cuvântului Său şi prin rugăciune, îmi exprim cel mai bine afecţiunea faţă de El. Aşa Îi spun ce mult înseamnă pentru mine.

Ca o persoană condusă mai mult de raţiune decât de sentimente, pentru mine aşa e mai uşor. Dar asta este o provocare, pentru că realizez că Dumnezeu nu vrea doar mintea mea (cugetul) vrea şi inima mea. Aşa că mi-am creat o rutină de mulţi ani de zile. Primul lucru pe care-l fac dimineaţa (după ce mă spăl pe dinţi, şi mai nou după ce dau mâncare la căţei, ca să pot avea linişte) este să stau cu Dumnezeu de vorbă. Aşa că am un timp de aproximativ o oră. Uneori mai mult, alteori mai puţin, când citesc din Biblie, mă rog şi încerc să memorez câteva versete.

Dar, poate că tu eşti o persoană mai sensibilă, mai sentimentală, poate că îţi exprimi dragostea cel mai bine când te opreşti din tot ce faci şi cânţi o cântare:

Te iubesc Isuse, ştiu că eşti al meu,
A lumii plăcere n-o mai doresc eu.
Mai mult ca bucuria-Ţi eu nu preţuiesc,
De Te-am iubit cândva, acum Te iubesc.
Ca să mă răscumperi, pe cruce-ai murit;
Te iubesc căci spinii fruntea Ţi-au rănit.
Te iubesc că Tu întâi m-ai iubit,
De te-am iubit cândva, acum şi mai mult.

Sau poate că îţi exprimi mai bine dragostea faţă de Dumnezeu când scrii nişte versuri, o poezie. Sau pentru cineva mai activ, mai dinamic, exprimarea cea mai plenară a dragostei faţă de Dumnezeu este când merge pe stradă să le vorbească altora despre Dumnezeu. Descoperă, în ascultare de Dumnezeu, cum îţi poţi exprima cel mai bine dragostea faţă de El, dar să nu uiţi că ţi se cere să-L iubeşti pe Dumnezeu cu inima, cu sufletul (raţiune, voinţă, sentimente) şi cu toată puterea (pasiunea, râvna).

4. Să nu renunţăm niciodată la părtăşia cu El!

Uneori suntem trişti că Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor noastre atunci când ne rugăm. Dar vedem peste ani cum Dumnezeu răspunde la rugăciuni făcute cu multă vreme în urmă. Noi suntem atât de limitaţi. Credem că dacă Dumnezeu nu ne-a răspuns atunci când ne-am rugat, nici nu ne-a auzit. Maleahi 3:16 spune ceva atât de frumos: „Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat şi o carte de aducere aminte a fost scrisă pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui”. Asta înseamnă că fiecare conversaţie pe care am avut-o despre Dumnezeu, fiecare rugăciune, a fost înregistrată de El şi nimic nu se pierde.

Nu pierdeţi niciodată vreo ocazie să staţi de vorbă cu Domnul, chiar şi atunci când sunteţi descurajaţi. Dumnezeu aude, vede, înregistrează şi la timpul potrivit răspunde.

5. Să slujim şi să împărtăşim cu alţii Vestea Bună a mântuirii

Poate cea mai profundă uniune cu Dumnezeu pe care o experimentez este atunci când le vorbesc oamenilor despre El; în mod deosebit oamenilor nemântuiţi. Am învăţat de la Domnul Isus, printre altele, şi acest lucru valoros: deşi Se retrăgea adesea în solitudine pentru a avea timp de părtăşie cu Tatăl în rugăciune, era mereu interesat să le vorbească oamenilor despre Dumnezeu, să facă lucrarea Tatălui. Când stătea de vorbă cu femeia samariteancă lângă fântâna lui Iacov, au venit ucenicii din sat cu mâncare şi L-au invitat să mănânce. Dar El a spus: „Mâncarea Mea este să fac voia celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui” (Ioan 4:34).

Intimitatea cu Dumnezeu, cunoaşterea Lui profundă, nu este doar pentru super-creştini, ci pentru toţi copiii lui Dumnezeu. Întrebarea este: ne-o dorim? Ne dorim cu toată fiinţa să trăim în intimitate cu El? El să ne ajute!

Bebe Ciaușu
Pastorul Bisericii Baptiste din Ineu 

 

 

Comments are closed.