MĂRTURIE: „Cu Dumnezeu prin coronavirus”!

După 15 zile în spital prin harul lui Dumnezeu m-am întors din nou acasă în mijlocul familiei. Mi-a fost dor de ei, le-am simțit lipsa foarte mult și mă bucur că Domnul S-a atins de mine și m-a ridicat să îi pot revedea din nou. Doresc să vă mulțumesc din inimă tuturor acelora care a-ți fost alături de noi, ne-ați încurajat și v-ați rugat pentru familia noastră în aceasta perioadă dificilă. Domnul să vă binecuvânteze și să vă răsplătească. Dacă stau pe picioare este numai datorită harului Său, a rugăciunilor voastre și a personalului medical care m-a tratat și care s-a ocupat de mine.

Ce s-a întâmplat? Cu trei săptămâni în urma am început să mă simt foarte rău și să fac febră mare. La început am crezut ca este o mică răceală. Timp de 6 zile am luat constant antibiotic, paracetamol și tot felul de vitamine, dar febra a rămas aceeași 38,5-39,5. În ultimele două zile înainte să merg la spital mi-am pierdut mirosul. Atunci am realizat că m-am infectat cu virusul acesta periculos. Sincer, nu am crezut că lucrul acesta mi se poate întâmpla mie. Dar și copiii lui Dumnezeu experimentează probleme, și ei trec adesea prin necazuri și suferințe, dar au o ancoră, un ajutor la vreme de nevoie, au pacea și prezența lui Dumnezeu în viețile lor (Filipeni 4:7).

Am început să mă simt din ce în ce mai rău. În a șasea zi cu febră mare am simțit că rămân fără aer. Am sunat la ambulanță și am fost dus la spital. Am fost consultat de un doctor care mi-a făcut raza la plămâni, erau afectați mediu spre sever și mi s-a făcut testul pentru covid care s-a confirmat a fi pozitiv. Era de așteptat deoarece aveam deja simptomele, dar știm că lucrul acesta a fost îngăduit de Dumnezeu. Nu știm de ce, dar El este Suveran și nu greșește niciodată în ceea ce face. Biblia spune ca „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28).

Perioada de spitalizare a fost una lungă și foarte grea. Inițial am crezut că după două trei zile mă voi întoarce acasă, dar nu a fost așa. Timp de 15 zile mi s-au administrat constant perfuzii, foarte multe medicamente și am primit oxigen. Dar îi mulțumesc că nu am ajuns la terapie intensivă. Am fost atât de slăbit încât nu puteam să vorbesc cu soția la telefon mai mult de 1-2 minute și atunci foarte rar. Noaptea mă trezeam din două în două ore transpirat tot. De câteva ori m-am atins să văd dacă sunt viu și nu am murit. Tot ce puteam să fac era să mă rog Domnului să mă țină în viață. Și El a făcut-o și îi sunt profund recunoscător.

Într-o zi am întrebat doctorița care s-a ocupat de mine ce șanse am să mă fac bine. Mi-a spus că plămânii sunt foarte afectați dar să mă rog, să fiu optimist și gândesc pozitiv. Când am ieșit din spital mi-a spus: „Ai fost foarte norocos, tocmai am internat un bărbat de 35 de ani care a fost dus direct la terapie intensivă cu pronosticul rezervat”. Încă un motiv de a mulțumi Domnului pentru dragostea și îndurarea Lui față de mine.

Ca reacție adversă la medicamente am căpătat în corp o bacterie periculoasă de care a trebuit să scap urgent. Medicamentele au lucrat foarte bine și, deși o săptămână am fost deranjat la stomac acum sunt bine. În ultimele zile așa slăbit cum eram am reușit să comunic puțin cu un coleg de salon despre Domnul. M-am bucurat să-l văd ascultând una din predicile mele pe Youtube. Mă rog ca Domnul să îi dea sănătate, să îi binecuvânteze familia și să lucreze și la inima lui.

În tot acest timp cât am fost internat în spital, Dumnezeu m-a învățat multe lecții. Vă spun doar câteva.

În primul rând, cred că am ajuns să îi înțeleg mult mai bine pe oamenii care trec prin suferință. Nu doar să îi înțeleg ci să mă identific cu ei, cu durerile lor, sa le fiu aproape, să îi încurajez și să le fiu o mângâiere. Sunt atât de mulți oameni care suferă și au nevoie de o mână întinsă, de cineva care să le fie aproape. Biblia spune: „Bucurați-vă cu cei ce se bucura; plângeți cu cei ce plâng” (Romani 12:15).

În al doilea rând, am realizat cât de importantă este rugăciunea. Dacă Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu a avut nevoie de rugăciune cu atât mai mult am eu nevoie. Am rămas profund impresionat de oameni pe care nu i-am cunoscut și întâlnit personal, ei au postit și s-au rugat pentru mine. Asta face dragostea, asta face un om născut din Dumnezeu, simte cu cel în suferință chiar dacă este la mii de km distanță. De câte ori n-am spus cuiva: „Mă voi ruga pentru tine!”, și am uitat să o fac. Eu mi-am făcut un obicei, că niciodată nu voi spune cuiva „mă rog pentru tine”, întâi mă rog și apoi îi spun că am făcut-o și doar pentru a încuraja acea persoană. Biblia spune: „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” (Iacov 5:16).

În al treilea rând, am realizat că nu există nici o garanție că în viață totul merge frumos, perfect și bine. Tatăl meu a fost un om credincios și un slujitor devotat dar a murit la vârsta de 45 de ani într-un accident tragic. În ultimii ani am participat la mai multe înmormântări decât nunți, mulți din cei care au plecat la Domnul sunt verișorii mei tineri. Viața are multe surprize, unele frumoase, altele mai puțin frumoase de aceea trebuie să fim pregătiți să-L întâlnim pe Domnul în orice clipă.

„Căci omul nu-și cunoaște nici măcar ceasul, întocmai ca peștii prinși în mreaja nimicitoare și ca păsările prinse în laț; ca și ei sunt prinși și fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei” (Eclesiastul 9:12).

În ultimele luni am cunoscut mai multe persoane credincioase care s-au infectat cu acest virus, unele au trecut cu bine având simptome ușoare iar altele au murit având și alte probleme de sănătate. Din câte înțeleg și mi s-a spus de doctorul care m-a tratat, după 8-9 zile virusul intră în plămâni și apoi în celulele din sânge. Apoi atacă ficatul, rinichii, creierul și toate organele. O persoană cu probleme de sănătate și imunitatea scăzută poate fi foarte afectată și chiar pierde bătălia. Virusul acționează diferit în corpul fiecăruia. Trebuie să realizăm că toți suntem vulnerabili și să nu ne bazăm pe planurile noastre.

Biblia spune: „Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlinește”. Apoi, avem cuvintele lui Iacov: „Ascultați, acum, voi care ziceți: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie și vom câștiga!”, și nu știți ce vă aduce ziua de mâine! Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel, și apoi piere. Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceți: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru” (Iacov 4:13-15).

În al patrulea rând, a iubi pe cineva înseamnă nu doar să te rogi pentru acea persoana ci să și o protejezi. Ce înseamnă lucrul acesta? Să respectăm niște reguli simple de bunul simț, să purtăm mască, să păstrăm distanță și să ne spălăm pe mâini cât putem de des. Constat cu tristețe că sunt unii credincioși care nu doar că nu cred în existența acestui virus, dar sunt ignoranți și nepăsători nedorind să respecte nici un fel de reguli sanitare. Acesta este egoism pur și este diabolic.

Dacă tot spunem că-i iubim pe frați, trebuie să facem totul pentru a-i proteja. Biblia spune: „Dragostea nu face rău aproapelui” (Romani 13:10). Când eram în spital am spus unui credincios despre situația critică în care mă găsesc, răspunsul lui a fost că virusul nu există. Din păcate mulți au idei preconcepute și o mentalitate care nu este biblică. Totuși, Biblia spune „păziți-vă de orice se pare rău” (1 Tesaloniceni 5:22). Asta înseamnă să fii un om înțelept și prudent.

În final, mărturisesc că eu visez foarte rar. Dar cu aproximativ o lună în urmă am avut un vis în care Dumnezeu mi-a arătat foarte clar că voi fi lovit. Visul acesta a fost împărtășit cu familia și mai mulți credincioși din Onești care pot depune mărturie. Sincer, nu am dat importanță, dar după toată această situație critică tind să cred că a fost de la Domnul. Nu voi dezvălui aici visul, eu cred că uneori Dumnezeu poate să vorbească cuiva și în felul acesta, dar acestea sunt excepții, situații unice și nu trebuie să facem mare „tam, tam”. Domnul vorbește oamenilor prin Cuvânt, prin Scriptura care este revelația Sa divină.

Apostolul Pavel scrie tânărului Timotei: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16-17). Cristos a spus: „Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață” (Ioan 6:63). Dacă avem nevoie de ceva, avem nevoie de Scriptură, de Cuvântul lui Dumnezeu.

Evanghelia a schimbat viața mea, mi-a adus speranță, bucurie, pace. Mă bucur că sunt copilul Domnului salvat prin mila și harul Său nespus de mare. Mă bucur că sunt în viață și pot să-L slujesc împreună cu minunata mea familie. M-am externat din spital cu un test negativ, când am venit acasă am fost foarte slăbit, dar acum mă simt din ce în ce mai bine. „Pot totul în Hristos care mă întărește”. (Filipeni 4:13). El să vă binecuvânteze și să vă păzească de orice rău!

Cu prețuire,
Cornel Pascu
Pastorul Bisericii „Speranța” din Onești