Puterea unei vieţi liniştite cu Dumnezeu

Mulţi eroi ai credinţei au schimbat lumea străbătând-o în lung şi în lat; Charles Simeon a influenţat-o ramând în acelaşi loc şi slujind timp de 54 de ani.

Simeon s-a născut în 1759 într-o familie bogată din înalta societate din sud-estul Angliei, care însă practica doar o credinţă superficială. Educat la Eton apoi King’s College şi Cambridge Simeon era un tânăr bogat, vanitos, temperamental şi cu puţine pasiuni în afară de călărie, sport şi modă.

Pe când era la Cambridge el s-a găsit în situaţia, deloc confortabilă pentru el, în care universitatea îi cerea să participe  la împărtăşanie cu ocazia Paştelui.

Pe când se gândea la acest lucru, Simeon s-a simţit cuprins de propria sa nevrednicie şi de gândul că ‘Diavolul însuşi era tot atât de vrednic ca şi mine’. Fără a avea pe cineva care să-l călăuzească, el și-a îndreptat atenția către Biblie şi cărţi creştine, căutând cum să se împace cu Dumnezeu.

În cele din urmă, inima lui s-a umplut de bucurie când a realizat că la cruce Hristos a făcut pentru el ceea ce el nu ar fi putut face niciodată pentru sine. În întunericul spiritual care domnea în acea perioadă, Simeon a crescut în credinţă şi s-a simţit chemat să fie un predicator al Evangheliei iar gândurile lui s-au îndreptat înspre biserica locală, Holy Trinity Church din centrul Cambridge-ului.

Aici, prin nişte circumstanţe neobişnuite, Simeon, deşi nu fusese încă ordinat în mod deplin, s-a găsit în ipostaza în care i s-a dat întreaga responsabilitate asupra bisericii la vârsta de douăzeci şi doi de ani. Numirea sa informală, tinereţea sa, manierele sale nonconformiste şi modul său de a predica cu ardoare l-au făcut nepopular cu membrii bisericii, care, la început, i s-au opus în toate felurile. Încrezător că acela era locul unde l-a vrut Dumnezeu, Simeon a înfruntat opoziţia şi a sfârşit prin a fi vicar la Holy Trinity pentru 54 de ani, până la moartea sa.

Simeon a muncit din greu la predicile sale iar slujirea sa a început să devină din ce în ce mai apreciată. Adunarea în care era pastor a început să crească până când a ajuns să predice de două ori în fiecare duminică, cu peste 1.000 de persoane prezente în audiență de fiecare dată. Find un om pragmatic, el a creat un sistem de suport format din peste 24 de asistenţi pastorali, atât bărbaţi cât şi femei.

În timp ce îşi continua slujirea în biserică, Simeon a locuit în camerele de lângă King’s College, căutând întotdeauna să fie aproape de studenţi şi de cei interesaţi de credinţa creştină. Din poziţia sa, Simeon a început să exercite o influenţă din ce în ce mai mare în câmpul Evangheliei. El a început să fie în mod special interesat în a-i încuraja pe tinerii cu potenţial pentru slujire, pe care i-a format în teologie şi i-a învăţat să deprindă abilităţi de predicator. Cu timpul, protejaţii săi au devenit clerici în Biserica Anglicană iar reputaţia sa avea să se răspândească peste tot.

Simeon s-a arătat intodeauna gata să susţină orice noi iniţiative creştine şi a fost fondatorul Church Missionary Society şi, împreună cu William Wilberforce, a fondat  Church’s Ministry Among Jewish People sau CMJ.

El a fost un mare susţinător al misionarilor, iar pe mulţi dintre aceştia, inclusiv Henry Martyn, îi cunoştea personal.

Simeon a murit în 1836, cu câteva luni înainte de începutul domniei Reginei Victoria. Multe s-au schimbat în timpul lungii sale slujiri. La Cambridge el era acum o persoană foarte respectată; întregul oraş s-a oprit în ziua când a fost înmormântat. Pe teritoriul naţiunii britanice, credinţa evanghelică pe care el a promovat-o era acum considerată ca fiind unul din curentele principale din ţară. La momentul morţii sale, se estimează că o treime din toţi slujitorii anglicani din țară au fost fost instruiţi la un anumit moment dat de către Simeon, iar lucrarea sa avea să aibă o influenţă considerabilă asupra tonului moral din perioada victoriană.

Charles Simeon a fost un om al priorităţilor.

În primul rând, el a făcut rugăciunea prioritatea sa principală. Obiceiul său era să se trezească în fiecare zi la ora 4 şi să petreacă 4 ore în rugăciune şi studiu biblic.

Activitatea sa prodigioasă avea o fundaţie solidă: o relaţie personală puternică și bogată cu Dumnezeu.

În al doilea rând, Simeon a făcut predicarea o prioritate. El considera că o predică biblică clară reprezintă una din căile principale prin care Împărăţia lui Dumnezeu avansează. El lucra din greu la pregătirea predicilor, dorind să se asigura întotdeauna că acesta sunt puternic ancorate în Scriptură şi centrate pe Hristos.

El predica eficient şi îi învaţa şi pe alţii să facă la fel. Pentru a ajuta şi pe ceilalţi predicatori el îşi publica schiţele de predică, materiale care în timp s-au strâns în 21 de volume.

Simeon a făcut o prioritate şi din generaţiile viitoare. El privea predicarea dintr-o perspectivă strategică. Obiectivul lui nu era doar acela ca oamenii să fie convertiţi. El dorea ca oamenii să se convertească şi apoi ei să fie cei care vor predica Evanghelia altora. El a predicat, i-a învăţat şi i-a consiliat pe lucrători şi şi-a folosit influenţa pentru a le găsi acestora parohii.

În tăcere, constant, lipsit de spectaculozitate, duminică de duminică, Charles Simeon şi-a petrecut întreaga viaţă predicând. Prin predicarea lui, Dumnezeu l-a folosit într-un mod uimitor pentru a schimba atât naţiunea cât şi lumea din vremea lui înspre bine.

Sursa: Christian Today