Current track

Title

Artist

Background

OPINIE AFR: Am fost și încă suntem atenționați. De ce nu reacționăm?

Written by on octombrie 27, 2020

Un om înțelept nu votează împotriva intereselor lui. Dar tocmai asta se întâmplă în zilele acestea în România. Ce e mai grav e că am fost și încă suntem atenționați că cei pe care îi votăm nu ne promovează interesele, ci, dimpotrivă, le denigrează și le marginalizează. Cu toate acestea, creștinii continuă să-i voteze.

Străjerii de pe zidurile cetății

România a fost și încă este binecuvântată să aibă „străjeri” care de ani de zile au înștiințat comunitatea creștină asupra extinderii non-valorilor și a pericolelor care se îndreaptă înspre noi. Cu toate acestea, majoritatea vastă a creștinilor din România încă rămân indiferenți față de lucrurile care se petrec în cetate.

Dincolo de Ocean, creștinii au fost binecuvântați cu bărbați și femei, intelectuali și scriitori prolifici, proveniți din toate confesiunile religioase creștine, care, la unison au atenționat, cu cel puțin o generație sau două în urmă, că pericole tot mai mari pentru creștini apar la orizont și că ei trebuie să se mobilizeze să le zădărnicească planurile. I-au atenționat să-și folosească drepturile civile pentru a-și apăra valorile, votând candidați creștini, candidând la funcții publice, dorind să dobândească funcțiile supreme de conducere în societate, tocmai cu scopul de a promova interesele comunității creștine. Uneori au reușit, alteori nu. Dar continuă să lupte.

Catolicii își au intelectualii lor: Ross Douhat, Mary Eberstadt, Mark Regnerus. Ortodocșii la fel, în primul rând pe Rod Dreher. La fel protestanții, pe Robert P. George, de exemplu, iar neoprotestanții și ei: o mulțime de intelectuali influenți, precum Russel More și Albert Mohler. Când acești oameni vorbesc ori scriu, comunitatea creștină din America reacționează, de obicei pozitiv. Și le urmează sfatul.

România are nevoie de intelectuali de talia lor. România, însă, nu poate nega că, în ultimii 15-20 de ani, a avut și ea „străjeri” care au atenționat comunitatea creștină privind pericolele care ne pândesc. Exemple de acest gen sunt multe: dl Ioan Alexandru, dl Petru Dugulescu, dl Petru Aldea, iar apoi mișcarea pro-familie și pro-viață din România. Cu toate acestea, din nefericire, creștinii continuă, în marea lor majoritate, să se lase fermecați de elita politică secularistă anti-valori, și continuă să-i dea voturile. Ne întrebam, cu îngrijorare, dacă comunitatea creștină a României va face același lucru pe 6 decembrie.

Churchill a atenționat europenii – în zadar

Gândindu-ne la aceste lucruri în ultimele zile, ne-a venit în minte Winston Churchill. În anii 30 ai secolului trecut, Churchill a fost „glasul celui ce strigă în pustie”. Marginalizat de clasa politică britanică, mesajul lui public a fost insistent și consistent timp de mulți ani: Hitler și nazismul german sunt o amenințare pentru Europa și civilizație. A fost ignorat, unii politicieni simțindu-se chiar stingheriți în prezența acestui om și de mesajul lui. Churchill, însă, a persistat. Ce a prezis despre Hitler și Germania nazistă s-a întâmplat. În 1940 a fost desemnat Prim Ministru al Marii Britanii, obligația lui fiind să înfrângă nazismul. După 5 ani a învins. Ceea ce l-a plasat pe Churchill, un veritabil „statesman”, în grupul marilor lideri politici ai secolului 20.

După 1945 a scris o carte voluminoasă despre război. Una din frazele lui memorabile este afirmația că „Națiunile vorbitoare de limbă engleză, prin lipsa de înțelepciune, nepăsare și naivitate au permis celor răi să redobândească” puterea în Germania.

Ne este teamă că, și în România, comunitatea creștină nu este atentă, acceptă să fie divizată, și, în loc de a preveni instaurarea răului în cetate, facilitează instituționalizarea răului prin „lipsa de înțelepciune, nepăsare și naivitate”. Ar fi o mare bucurie pentru fiecare dintre noi să dovedim, pe 6 decembrie, că aceste impresii greșite.

Dacă nu candidează creștinii, candidează „ceilalți”

Și asta cu atât mai mult cu cât în acest an ne confruntăm cu repulsia creștinilor din România pentru a candida la Parlament. Cei în temă ne spun că este o muncă colosală să găsești candidați creștini care să candideze la funcții publice.

În același timp, suntem primii când e vorba de a critica mersul lucrurilor în cetate. Evităm, însă, sacrificiul necesar pentru stoparea răului. Majoritatea vastă dintre noi ne simțim confortabili în profesiile noastre, în afacerile pe care la avem, firmele pe care le deținem, cercurile de prieteni în care ne simțim bine, refuzând să facem ceva concret pentru schimbarea lucrurilor.

Suntem atenționați din nou: dacă creștinii nu candidează, candidează în număr record „ceilalți”. În SUA anului 2020 un număr record de „minorități sexuale” candidează la funcții publice: DETALII AICI! Tot recent s-a anunțat că numărul cel mai mare de „minorități sexuale” în Parlament, în întreaga lume, e Noua Zeelanda: DETALII AICI!

Alegerea, deci, este a noastră.

Sursa: Alianța Familiilor din România