DANIEL BRANZAI: Slujitori, slujitori, dar… ai cui?

Nu mă întrebați de unde-mi vin aceste subiecte. Sunt în covalescență. Nu există nici un bolnav în stare să se înțeleagă pe sine.

Spre dimineața unei nopți mult mai liniștite mi-a bătut în geam geamătul unui pui de gând. I-am dat drumul înăuntru și, după ce s-a foit puțin să se cuibărească, și-a întins aripile mici pentru o discuție mare.

A început surprinzător cu una dintre expresiile unic desemnate pentru o activitate distinctă din biserică.

Cel ce o folosește în textul Evangheliei sale o cunoaște bine și știe despre ce vorbește. Ea este parte din destinul lui pe acest pământ.

Iată mai întâi textul, apoi expresia și la final o respectuoasă subordonare de sine.

“Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi, după cum ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început și au ajuns slujitori ai Cuvântului, am găsit și eu cu cale, preaalesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârșia lor, să ţi le scriu în șir unele după altele, ca să poţi cunoaște astfel temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit prin viu grai” (Luca :1-4).

Expresia unică este “slujitori ai Cuvântului”. Oameni destinati să ajungă “slujitori ai cuvântului”.

Semnificația ei acoperă smerenia celor ce slujesc într-un mod specific în adunarea sfinților. Ei nu slujesc oamenilor, nu sunt subordonați oamenilor, nu-i slujesc pe oameni, ci sunt, chiar așa cum li se spune, … “slujitori ai cuvântului”.

Ce privilegiu! Ce chemare înaltă? Să nu te faci rob oamenilor. Sa nu te integrezi degradant în grupuri de putere sau de interese financiare. Să nu fii slugă la căruță nimănui, nici măcar la cea a propriilor interese, ci să fii convins că ești pus deoparte de Dumnezeu într-o chemare deasupra firii: să fii un slujitor al Cuvântului.

citeste mai mult: https://barzilaiendan.com/2021/01/20/slujitori-ai-cui/