Ioan Ciobotă: DUHUL SFANT SI VORBIREA IN LIMBI LIMBA DRAGOSTEI

DUHUL SFÂNT ȘI VORBIREA ÎN LIMBI – LIMBA DRAGOSTEI

„Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.”
(Faptele Apostolilor 2:4)

————————————

Când Domnul Isus Cristos a plecat de pe acest pământ, le-a promis ucenicilor că le va trimite un Mângâietor – Duhul Sfânt, le-a promis că nu-i va lăsa orfani.

În ziua Cinzecimii, sau Rusaliile, sau Pogorârea Duhului Sfânt, ucenicii au început să vorbească în limbi străine, pe care nu le știau. Nu erau limbi îngerești. Există limbi îngerești și limbi omenești, dar ei vorbeau în limbi omenești.

Fără să fi învățat acele limbi, ucenicii au început să vestească lucrurile minunate ale lui Dumnezeu în limbile respective, după cum le da Duhul să vorbească. Deci nu erau invenții, nu erau sforțări, nu erau insistențele oamenilor, ci Duhul Sfânt le dădea să vorbească în limbi omenești, ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu.

Există și limbi îngerești, dar nu despre acestea vorbim acum.

Cu mii de ani în urmă, la Turnul Babel, oamenii s-au hotărât să-și facă un turn care să atingă cerul. Vine Dumnezeu și spune că nu aceasta este calea. Nu prin eforturile noastre, nu construind un turn, ci doar prin Domnul Isus Cristos putem ajunge în Cer. Drept urmare, Dumnezeu hotărăște să le încurce limbile, astfel încât să nu mai poată construi turnul. Până atunci, până la Turnul Babel se vorbea o singură limbă pe tot pământul.

S-a pogorât Dumnezeu, le-a încurcat limbile și n-au mai putut să-și construiască turnul. Dar a rămas ideea aceasta, dorința aceasta păcătoasă a omului de a ajunge la Dumnezeu pe alte căi, decât prin Domnul Isus Cristos.

S-a inventat chiar și o limbă: esperanto, care se dorea să fie vorbită pe tot pământul, dar nu s-a reușit.

Cred că în momentul când s-a născut Biserica Domnului Isus Cristos, atunci când S-a pogorât Duhul Sfânt, în ziua Cincizecimii sau Rusaliile, atunci intenția lui Dumnezeu a fost de a se vorbi din nou „o singură limba”, însă nu o limbă omenească, ci ‘limba dragostei”.

„Dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce;
dacă-i este sete, dă-i să bea;
căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.”
(Romani 12:20)

Dacă îi arăți dragoste vrăjmașului, grămădești „cărbuni aprinşi pe capul lui”. Este ca atunci când S-a pogorât Duhul Sfânt ca niște limbi de foc, câte una pe fiecare.

Cred că „limba” pe care Dumnezeu a intenționat să o vorbească Biserica Lui, și pe care Biserica să o vorbească omenirii pierdute în păcat, este „limba dragostei”.

Dincolo de roadele Duhului Sfânt, dincolo de tot ce înseamnă prezența Duhului Sfânt în viața unui om, și văzând în paralel faptul că înainte de Turnul Babel era o singură limbă, apoi Dumnezeu le-a încurcat limbile, de la nașterea Bisericii cred că Dumnezeu vrea ca toți credincioșii Lui să vorbească din nou „o singură limbă”, și anume „limba dragostei”.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
că a dat pe singurul Lui Fiu,
pentru ca oricine crede în El, să nu piară,
ci să aibă viaţa veşnică.”
(Ioan 3:16)

————————————-

Ioan Ciobotă