Category

Citirea bibliei

Category

Deuteronom 19 Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Cetăţile de refugiu

19 Când Domnul, Dumnezeul vostru, va fi nimicit neamurile din ţara pe care El v-o dă, după ce o veţi fi luat în stăpânire şi veţi fi locuit în cetăţile şi în casele lor, atunci să alegeţi trei cetăţi în ţara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o dă în stăpânire. Să construiţi drumuri până la ele[a] şi să împărţiţi teritoriul ţării, pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o dă ca moştenire, în trei părţi, astfel încât orice ucigaş să se refugieze acolo. Aceasta este porunca privitoare la ucigaşul care se va refugia acolo ca să trăiască, atunci când îl va omorî fără voie pe semenul său, fără să-i fi fost duşman mai dinainte. De exemplu, dacă un om se va duce la pădure împreună cu semenul lui ca să taie lemne şi, ridicând securea cu mâna pentru a tăia lemnul, i se va desprinde fierul securii din mâner şi-l va lovi pe semenul său omorându-l, el va trebui să se refugieze într-una din cetăţile acestea ca să-şi salveze viaţa. Altfel, s-ar putea ca atunci când îl va urmări pe ucigaş, răzbunătorul sângelui, cuprins de mânie, să-l ajungă din urmă deoarece distanţa va fi prea mare şi să-l omoare pe cel ce nu era vinovat de moarte, pentru că nu-l duşmănise mai dinainte pe semenul săuDe aceea v-am poruncit să alegeţi trei cetăţi.

Când Domnul, Dumnezeul vostru, vă va mări teritoriul, aşa cum a promis strămoşilor voştri şi vă va da toată ţara, pe care le-a promis-o lor (doar dacă veţi fi păzit şi împlinit toate poruncile acestea, pe care eu vi le poruncesc astăzi, iubindu-L pe Domnul, Dumnezeul vostru, şi umblând întotdeauna pe căile Lui), atunci să adăugaţi încă trei cetăţi la acestea trei, 10 ca să nu fie vărsare de sânge nevinovat în ţara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o dă ca moştenire şi astfel să fiţi vinovaţi de acest sânge. 11 Dar dacă un om s-a refugiat într-una din aceste cetăţi după ce, din ură, şi-a pândit semenul, s-a aruncat asupra lui şi l-a lovit de moarte, 12 atunci sfatul bătrânilor din cetatea lui să trimită să-l prindă şi să-l dea în mâna răzbunătorului de sânge ca să moară. 13 Să nu vă fie milă de el, ci să ştergeţi astfel vina pentru sângele celui nevinovat din Israel ca să vă meargă bine.

14 Să nu muţi hotarul semenului tău, stabilit de înaintaşi în moştenirea ta, în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-o dă în stăpânire.

Reglementări privind declaraţiile martorilor

15 Un singur martor nu va fi de ajuns pentru a învinui un om sau pentru a-l dovedi vinovat de vreo nelegiuire sau de vreun păcat. Orice vorbă trebuie să fie susţinută pe baza mărturiei a doi sau trei martori.

16 Dacă un martor mincinos se va ridica împotriva unui om ca să-l acuze de vreun păcat, 17 cei doi oameni, care se ceartă între ei, vor trebui să se înfăţişeze înaintea Domnului, înaintea preoţilor şi a judecătorilor care vor fi în slujbă în zilele acelea. 18 Judecătorii să cerceteze cu atenţie, iar, dacă martorul se dovedeşte mincinos şi că a depus o mărturie falsă împotriva fratelui său, 19 atunci să-i faceţi ceea ce el dorea să-i facă fratelui său. Să nimiciţi astfel răul din mijlocul vostru. 20 Ceilalţi vor auzi şi se vor teme şi nu se va mai face vreo faptă aşa de rea în mijlocul vostru. 21 Să nu vă fie milă, ci să cereţi viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.

Deuteronom 20 Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Reglementări privind războiul

20 Când veţi merge la război împotriva duşmanilor voştri şi veţi vedea cai şi care şi o oştire mai numeroasă decât a voastră, să nu vă temeţi de ei, pentru că Domnul, Dumnezeul vostru, Care v-a scos din ţara Egiptului, va fi cu voi. Când se va apropia momentul începerii războiului, să vină preotul şi să vorbească poporului astfel: «Ascultă, Israele! Astăzi porniţi la război împotriva duşmanilor voştri. Să nu vi se înmoaie inima, să nu vă fie teamă, să nu vă înspăimântaţi şi să nu tremuraţi înaintea lor, fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, va merge cu voi ca să se lupte pentru voi împotriva duşmanilor voştri şi să vă dea izbândă!»

Dregătorii să vorbească astfel către popor: «Cine şi-a construit o casă nouă şi nu a locuit încă în ea? Să se întoarcă de îndată acasă, ca să nu moară în luptă şi să locuiască alt om în ea. Cine a plantat o vie şi nu s-a bucurat încă de ea? Să se întoarcă de îndată acasă, ca să nu fie ucis în luptă şi un alt om să se bucure de ea. Cine s-a logodit cu o femeie şi nu s-a căsătorit încă cu ea? Să se întoarcă de îndată acasă, ca să nu fie omorât în luptă şi un altul să se căsătorească cu ea.» După aceea, dregătorii să vorbească mai departe poporului: «Cine este fricos sau slab la inimă? Să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu înmoaie inima celor din poporul lui.» După ce dregătorii au terminat de vorbit poporului, să numească conducători în fruntea oştirii.

10 Când vă veţi apropia de o cetate, ca să luptaţi împotriva ei, s-o îndemnaţi la pace. 11 Dacă vă vor accepta pacea şi vă vor deschide porţile, atunci tot poporul care se află în ea va trebui să presteze pentru voi muncă forţată şi să vă slujească. 12 Dacă nu vor dori să facă pace cu voi, ci vor dori să se lupte împotriva voastră, atunci să asediaţi cetatea13 Când Domnul, Dumnezeul vostru, v-o va da în mâini, să treceţi prin ascuţişul sabiei pe toţi bărbaţii din ea. 14 Dar femeile, copiii, animalele şi tot ceea ce există în cetate să le luaţi ca pradă, apoi să mâncaţi prada luată de la duşmanii voştri, pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-a dat-o. 15 Aşa să faceţi cu toate cetăţile care sunt la distanţă mare de voi şi care nu aparţin neamurilor din apropierea voastră.

16 Dar în cetăţile acestor neamuri, pe care Domnul, Dumnezeul vostru, vi le dă ca moştenire, să nu lăsaţi nimic în viaţă. 17 Să-i nimiciţi cu totul[a] pe hitiţi, pe amoriţi, pe canaaniţi, pe periziţi, pe hiviţi şi pe iebusiţi, după cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, 18 ca nu cumva să vă înveţe şi pe voi să faceţi toate urâciunile pe care ei le fac pentru zeii lor şi să păcătuiţi astfel împotriva Domnului, Dumnezeul vostru.

19 Când veţi asedia o cetate timp de mai multe zile, fiind în război cu ea pentru a o cuceri, să nu distrugeţi pomii fructiferi, tăindu-i cu securea. Să mâncaţi din ei şi să nu-i tăiaţi, căci pomul de pe pământ nu este un om ca să-l asediaţi. 20 Doar copacii care nu fac roade bune de mâncat vor putea fi distruşi sau tăiaţi, ca să puteţi construi fortificaţii împotriva cetăţii care este în război cu voi, până va fi cucerită.

2 Corintieni 3 Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Începem oare din nou să ne recomandăm singuri? Oare avem nevoie, aşa cum au unii, de scrisori de recomandare către voi sau de la voi? Voi înşivă sunteţi scrisoarea noastră de recomandare, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii, arătând că sunteţi o scrisoare a lui Cristos, pregătită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.

O astfel de încredere avem, prin Cristos, înaintea lui Dumnezeu. Nu că prin noi înşine suntem destoinici, pretinzând că ceva vine de la noi, ci destoinicia noastră vine de la Dumnezeu, Care ne-a şi făcut destoinici să fim slujitorii Noului Legământ, nu al literei, ci al Duhului, pentru că litera ucide, dar Duhul dă viaţă.

Slava mai mare a Noului Legământ

Dar dacă slujba morţii, încrustată în litere, pe table de piatră, a fost cu slavă, astfel încât poporul Israel n-a putut privi la faţa lui Moise, din cauza strălucirii trecătoare a feţei lui, cu cât mai mult este cu slavă slujba Duhului? Căci, dacă în slujba aducătoare de condamnare era slavă, cu mult mai mult slujba aducătoare de dreptate va abunda de slavă! 10 Fiindcă ceea ce a fost slăvit, nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. 11 Într-adevăr, dacă ceea ce era trecător a fost cu slavă, cu mult mai mult este cu slavă ceea ce rămâne.

12 Deci, întrucât avem o astfel de nădejde, lucrăm cu mare îndrăzneală, 13 nu ca Moise, care şi-a pus un văl peste faţă pentru ca fiii lui Israel să nu se uite la sfârşitul a ceea ce era trecător. 14 Însă minţile lor erau împietrite. Până în ziua de astăzi, acelaşi văl rămâne neridicat când ei citesc din Vechiul Legământ, pentru că doar în Cristos acest văl este dat la o parte. 15 Până astăzi, oricând este citit Moise, pe minţile lor este un văl, 16 dar atunci când cineva se întoarce la Domnul, vălul este dat la o parte. 17 Domnul este Duhul, iar acolo unde este Duhul Domnului este libertate. 18 Noi toţi, cu feţe neacoperite, reflectăm[a] slava Domnului, ca într-o oglindă, şi suntem transformaţi în asemănarea Sa din slavă în slavă; aceasta vine de la Domnul, Care este Duhul.