Copiii și divorţul. Greșeli de evitat

În orice familie, binele copilului atârnă indisolubil de armonia cuplului și de capacitatea partenerilor de a merge în aceeași direcţie. Când dragostea „dispare”, iar mama și tata ajung la concluzia că nu mai pot funcţiona împreună, copiii sunt primii care suferă.

Dacă adulţii își dezvoltă mai ușor mecanisme de a face faţă separării, cei mici se trezesc neajutoraţi în mijlocul unui scenariu impus, care le întoarce cu susul în jos universul și stabilitatea.

Fiecare divorţ își are propria poveste și influenţează în mod diferit micii membri de familie, în funcţie de vârsta lor și de modul în care tratează părinţii despărţirea. Există, totuși, un întreg arsenal de studii care pun pe seama acestei experienţe un declin evident al copiilor, manifestat pe plan cognitiv și școlar, la nivel emoţional și social sau chiar în ceea ce privește starea de sănătate fizică.

Copiii și divorţul. Pierderea coordonatelor

Unele voci susţin că nu divorţul în sine afectează copiii, ci conflictele asociate cu el.

Potrivit specialiștilor, varianta separării amiabile, dar și ipoteza unei despărţiri conflictuale atentează la bunăstarea copilului, cea din urmă fiind mai puternică și mai greu de gestionat de toate părţile implicate.

Deși cifrele din 2018 arată că în România foarte multe căsătorii se destramă la început de drum, în primii patru ani de la oficializarea relaţiei, dar și după două decenii de convieţuire, fenomenul apare și la cuplurile cu copii mici, școlari sau adolescenţi.

Astfel, peste 50% dintre divorţuri au loc în intervalul 5 – 19 ani de la încheierea căsătoriei, statistică ce ascunde, cu siguranţă, povești sumbre creionate în jurul protagoniștilor și urmașilor lor.

Terapeuţii de familie atrag atenţia asupra faptului că pierderea coordonatelor ce defineau altădată întregul nu trebuie să ducă la o poveste cu final trist. Împreună sau separat, părinţii continuă să fie responsabili de binele copiilor. Ei trebuie să aibă grijă în permanenţă de relaţia dezvoltată cu cei mici, dar și de dinamica propriei relaţii, conștienţi fiind de faptul că nota pozitivă sau negativă în care se desfășoară aceasta acaparează lumea atât de fragilă a minorilor și devine model.

Cele patru greșeli

Angajaţi în propria bătălie cu cel mai bun prieten convertit în dușman, părinţii se lasă adesea copleșiţi de furie și resentimente, iar mezinii rămân prinși undeva la mijloc, între doi oameni maturi și îndureraţi care își dispută dreptatea.

În timp ce majoritatea disputelor dispar după aproximativ 2-3 ani de la divorţ, un procent de 8% până la 20% dintre părinţi își transformă divergenţele în conflicte permanente, expunându-și copiii la atitudini și comportamente nocive, cu efecte pe termen lung.

„Una dintre greșelile majore ale părinţilor în relaţia cu copiii lor este că reacţionează preponderent din postura de partener respins, rănit sau înșelat și mai puţin din rolul de părinte, uitând să fie atenţi la drama copilului care suferă, la rândul lui. Cuvintele urâte adresate reciproc, denigrarea partenerului în faţa copilului, poliţele plătite celuilalt și, în general, proasta relaţie a părinţilor în timpul divorţului și după separare afectează copilul într-o măsură mai mare decât o face despărţirea propriu-zisă”, precizează psihologul Ionuţ Ghiugan.

Prin studiul efectuat în vederea documentării pentru cartea The Long Way Home (2013), psihoterapeutul M. Gary Neuman a descoperit că 89% dintre cei 379 de subiecţi chestionaţi considerau că divorţul părinţilor a avut un impact negativ asupra vieţii lor, în timp ce 45% au catalogat impactul ca fiind unul sever, devastator chiar.

CITESTE MAI MULThttps://semneletimpului.ro/social/copii/copiii-si-divortul-greseli-de-evitat.html