GHIȚĂ IGNAT: Mai este importantă biserica?

Ni se bagă pe gât zilnic prin media și rețelele de socializare faptul că biserica și cei care slujesc acolo nu mai sunt demni de încredere. Cei chemați la slujba acesta, de a sluji lui Dumnezeu în biserică, pot greși în multe feluri, pentru că sunt oameni, iar a greși este omenește. Nu spune nimeni că acei oameni sunt perfecți. Bineînțeles că „să ferească Dumnezeu” ca vreun slujitor să facă cea mai mică greșeală, că toate posturile TV sunt „călare” pe el și tratează fiecare aspect al greșelii cu cel mai mare zel.

Unități de măsură diferite se aplică bisericii față de alte instituții ale statului, dar nu intrăm în alte povești.

Rămânem la întrebarea: „mai este astăzi, în anul 2021, relevantă biserica creștină?”
Vă scriu pe scurt despre un episod petrecut astăzi, o întâmplare care vorbește mult despre importanța bisericii în viețile cetățenilor.

La sala unde mă antrenez, am intrat în vorbă cu un tânăr, ne cunoaștem de multă vreme, așa că deseori discutăm despre sport dar și chestiuni legate de viață.
La un moment dat, mă întreabă: „știi că Dumnezeu vorbește într-un mod personal câteodată?” I-am răspuns că știu, trăiesc des astfel de experiențe. A început sa-mi povestească despre experiența lui. Mi-a zis cum, cu doar câteva zile în urmă, cineva i-a spus că o anumită persoană din anturajul său îl denigra ori de câte ori avea ocazia, că îl vorbea de rău și spunea lucruri neadevărate despre el. „Mi s-a întunecat în fața ochilor Ghiță” îmi zicea el. Apoi mi-a povestit cum a pus mâna pe telefon și a scris câteva mesaje „de bine”, prin care spera să se răcorească. Nu doar atât, dar abia aștepta sa îl întâlnească, pentru a se putea răcori așa cum credea el de cuviință, adică apăsat. La ce fizic are, nu mi-ar fi fost de mirare, să fi auzit că la pus l-a punct pe respectivul.
„Sâmbătă noapte nici nu am putut dormi de nervi, abia așteptam ziua de luni să dau față în față cu el. Doar că Duminică am fost la biserică.” „Și ce s-a întâmplat?” l-am întrebat eu. „Eram la slujbă, ascultam și nu prea… gândul îmi era la nedreptatea care mi-o făcuse acel cunoscut. Nu puteam scăpa de gândul că trebuie să îl învăț o lecție.” „Așa și…” cum mă frământam eu așa, am auzit din față preotul zicând: „Iisus Hristos ne învață să iertam pe cei care ne greșesc, ne îndeamnă să avem dragoste pentru semenii noștri și să renunțăm la gândul răzbunării, apoi a continuat cu o pildă prin care mi-a vorbit exact mie, gândurilor mele, frământărilor mele. Extraordinar!” „Ghiță, îți spun sincer, că îmi venea să intru în pământ, nu știam unde să mă ascund, aveam impresia aceea că toate gândurile mele erau afișate pe un ecran mare și că toți le puteau vedea.” „Și drept urmare ce ai făcut?” „Cum am ieșit din biserică, am scris un mesaj aceleași persoane, căruia îi scrisesem cu o zi înainte, prin care mi-am exprimat părerea de rău pentru cele scrise. Am meditat la toate lucrurile și m-am decis să iert, să uit efectiv de toate acele vorbe. E interesant că nu mi-a venit greu să fac asta… dacă îmi cerea cineva cu o zi înainte acest lucru, mi s-ar fi părut imposibil, dar după ce am auzit acele cuvinte ale Mântuitorului, mi-a fost atât de ușor să iert.”

Am cunoscut în pușcărie oameni care au comis crime din cauza unor vorbe urâte aruncate asupra lor. Ar fi putut o astfel de situație să se transforme într-o nenorocire? Cu siguranță DA, avea toate ingredientele pentru așa ceva. Acum vă întreb pe dvs, care citiți aceste rânduri, se merită să ținem bisericile deschise? Cu siguranță DA, este răspunsul meu!
Dacă criminalul de la Onești ar fi avut o relație apropiată cu Dumnezeu, diavolul nu ar mai fi avut puterea să-i întunece mintea pentru a face posibilă acea nenorocire. Dacă… Dacă… Dacă (am putea pune mulți de dacă).

Ceea ce se petrece în jurul nostru în fiecare zi ne arată că biserica, nu doar că trebuie lăsată să funcționeze, să fie deschisă, ci este un loc care trebuie promovat, ca fiind un spital pentru toți cei răniți spiritual, psihic sau chiar fizic (într-o vreme ca acesta sunt enorm de mulți cei care au nevoie de recuperare, au nevoie de îmbărbătare, de încurajare, într-un cuvânt au nevoie de Dumnezeu, așa că, dacă într-adevăr celor care ne conduc le pasă de sănătatea noastră ar trebui să lase musai bisericile deschise).

Închei aici, lăsând pe fiecare dintre dvs să trageți propriile concluzii referitor la biserică și nevoia ei pentru societate, și chiar dacă ați fost vreodată dezamăgiți de unii slujitori ai bisericii să știți că Unul Singur nu dezamăgește niciodată, iar acela este Dumnezeu.

Articol scris de GHIȚĂ IGNAT