Sali Sabri: Amintiri din copilărie
Written by Surse Externe on iunie 2, 2021
Am crescut între gardul unității militare și canalul construit de Ceaușescu. Deși a fost o copilărie plină de lipsuri am știut să ne mulțumim cu puțin. Strângeam cioburi, le băgam în pământ și apoi le luam la țintă cu niște biluțe de rulmenți. Făceam rost de caiete vechi pe care le decupam în formă de bancnote de hârtie, ne mândream cu ele. Căutam capacele de la sticle ca niște căutători de comori și după ce strângeam câteva sute, îi zăpăceam pe vecini aruncându-le pe toată strada. Când unul dintre noi avea o ciocolată, o împărțeam ca frații și savuram din ea 24 de ore cu pauze lungi. Luam pâine de acasă, mergeam la ciordit caise verzi și le mâncam cu pâine și sare. Culegeam dudele de pe jos și le mâncam cu pământ cu tot că așa erau gustoase. Nu a scăpat niciun vecin de pagubele noastre dacă avea în curte vreun pom cu roade. Dar și când ne trimiteau undeva vecinii noștri, mergeam cu gașca fără să comentăm. Iarna le spărgeam lemnele, iar vara culegeam iarbă și ștevie din gardul unității. Noi, cei care am locuit lângă unitatea militară, spunem că am făcut armata de mici pentru că soldații erau prietenii noștri. Făceam și noi armata împreună cu ei.
Am văzut atunci, mai sunt și azi, mulți copii care nu aveau haine destule, dar azi văd multe haine de firmă care n-au oameni în ele.
Sali Sabri
