Sali Sabri: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viaţa pentru oi” Isus Hristos

Am devenit manageri, ne-am oficializat, ne-am construit birouri, suntem care de mai care mai vizionar, dar nu prea mai avem inimă de păstor! Prea puțini păstori mai miros a oaie. Au început să conteze mai mult proiectele decât oamenii! Contează mai mult laicurile decât strângerile de mână și privitul în ochii mielușeilor. Ne-am organizat ca partidele politice, ne-am focalizat pe clădiri, ne-am luat stații cu mulți decibeli, ne-am updatat camerele de filmat și adorăm onlineul mai mult decât pe sora Maria care așteaptă de câteva luni bune să ia și ea cina. Răspundem greu la telefon dând impresia de oameni ocupați, dar nu ne mai ocupăm de oile noastre. Am așezat caprele în conducerea adunării, că cică pe dușmani trebuie să-i ții aproape, si astfel neglijăm pe cei cu adevărat capabili de slujire. Îmbătrânim la amvon și tragem cu dinții de scaune. Pe cei cu potențial îi îndepărtăm rapid pentru că sunt un real pericol. Ne batem pe funcții și furăm pești din alte acvarii pentru a crește la număr.

Aș putea să scriu mai multe, dar mă abțin. Mă abțin și mă rog! Mai există păstori care să-și dea viața pentru oi? Da, dar prea puțini. Și nu-i găsim nici pe face-book, nici pe online, îi găsim pe tarlale cu toiagul în mână păscând oile!