Este surprinzător și uimitor, modul în care tratăm lucrurile în ceea ce îi privește pe tinerii Bisericii. O modalitate cât se poate de gravă datorită superficialității sau sentimentalismului (depinde de caz) cu care tratăm lucrurile în ceea ce privește educația lor din punct de vedere spiritual în familii, în Biserică sau la întâlnirile speciale organizate pentru tineret. Pentru că în loc să le oferim Scriptură Salvatoare din care să le extragem o educație spirituală bună pentru sufletele lor, le oferim sedative superficiale, care nu fac altceva decât să amâne, să staționeze problemele adevărate cu care ei se confruntă. Iar mai apoi, desigur că suntem supărați și dezamăgiți și începem să ne plângem că nu au devenit martirii secolului pe care i-am fi dori ci, mofturosii societății pe care i-am instruit.