„Tu nu ești pocăit adevărat” | Radu Pitea

Am fost invitat la o biserică din Orăștie, urmă să se facă inaugurarea bisericii. Am colaborat cu păstorul de acolo o perioadă la construcția bisericii. Pastorul mă sună și îmi spune: „Uite ce am pățit, am avut doi invitați la inaugurarea bisericii și niciunul nu mai vine. Mai sunt câteva ore și trebuie să avem serviciul de inaugurare și nu mai am pe cine să chem. Nu ai vrea să vii?” I-am răspuns că vin.

Mi-am pregătit un subiect pentru un serviciu de inaugurare a unei noi biserici în localitate, știind că vor fi prezenți acolo oameni din mai multe părți.

Coborând din localitatea de unde locuiam eu, trebuia să trec prin Geoagiu și după aceea să merg în dreapta, către Orăștie. În Geoagiu, o tânără care mergea la „traseu”, îmi face semn cu mâna să o iau s-o duc până acolo, la 8-10 km distanță, unde se adunau. Era singură și am trecut pe lângă ea val-vârtej, cu 80-90km. Dar Dumnezeu mi-a spus: „Oprește-te și întoarce-te.”

La început am zis: „Sunt grăbit, mai sunt 10 minute, oamenii aceia mă asteaptă, mă fac de rușine”… „Oprește-te și întoarce-te!” Am pus o frână acolo… Bineînțeles că eu mersesem deja 150 de metri în față. Am dat înapoi, m-am dus până la ea, am luat-o în mașină.

Ea zice: „Vai, domnule, ați venit înapoi.”

Am spus: „Am venit fiindcă așa mi-a spus Dumnezeu”. S-a șocat, a înțepenit. A zis: „Domnule, dumneata ești pocăit?” Răspund „Da, sunt pocăit, sunt creștin.”

Îmi spune „Tu nu ești pocăit adevărat.”

„Așa o fi, dar de unde ai constatat acest lucru”?

Eram îmbrăcat la costum, aveam cravată, eram aranjat, mă duceam să vorbesc în fața a 200 de oameni.

Îmi zice „Domnule, hai să-ți spun. În cartierul acesta unde locuim noi, pocăiții care merg duminica la adunare, când ne văd pe noi, prostituatele, trec repede pe trotuarul celălalt, chiar și capul îl întorc de la noi. Aceia sunt pocăiți adevărați, pentru că se feresc de noi.”

Când am auzit ce concepție avea o fată de genul acesta despre pocăiții „adevărați”, mi-am dat seama cât de ridicoli sunt uneori creștinii. Am zis: „Doamne, dă-mi un cuvânt pentru fata aceasta, să îi spun ceva să înțeleagă că pocăința adevărată, creștinismul adevărat este despre salvarea hoților, a prostituatelor, a criminalilor și a oamenilor cu probleme. Așa cum a spus Domnul Isus: „Nu am venit în lumea aceasta pentru cei sănătoși, ci pentru cei bolnavi.”

Apoi a început să-mi spună că pocăiții pe care îi cunoștea fie nu le băgau în seamă, fie le spuneau tot felul de vorbe grele. Aveam de parcurs cu ea în mașină vreo 6-7 km, până acolo unde trebuia să coboare pe DN7, la halta Geoagiu, și am început să-i vorbesc despre Dumnezeu.

Ea îmi spune „Da, domnule, dar dumneavoastră știți ce meserie am eu.”

Îi răspund: „Da, știu. Care e problema?”

Răspunde: „Știți, pe noi Dumnezeu…”

Îi spun: „Domnișoară, ar trebui să știi că eu, când eram de vârsta ta, aveam 4 ani de pușcărie făcuți pe muchie pentru treburi mult mai grave decât ceea ce faci tu.”

A înțepenit biata fată. Dar îi spun: „Uite, Dumnezeu vrea să-ți schimbe inima. Și inima mea a schimbat-o.” Am început să-i povestesc despre experiența mea în închisoare. Se uita la mine și au început să-i curgă lacrimile.

 „Dar pentru mine mai există salvare, mai am vreo șansă?”, a întrebat ea.

Am ajuns la halta Geoagiu și, înainte să trec calea ferată, mai erau două mașini înaintea mea și, ce credeți: se lasă bariera! Rămăsesem pe loc și iar am început să-i spun despre Dumnezeu.

„Uite, Dumnezeu te iubește.”Citeste mai mult