Tu ți-ai câștigat vreun vrăjmaș? – de Nicolae.Geantă
Written by Surse Externe on iulie 2, 2021
Când diaconul Ștefan murea martirizat, cu o căruță de pietre primită direct în cap de la evreii ultraortodocși, Pavel, liderul celor ce săvârșeau „răul”, privea satisfăcut de la distanță. „Așa să se facă tuturor creștinilor”, gândea (greșit) școlitul la picioarele renumitului rabin Gamaliel. „Tată, nu le ține în seamă răul acesta”, a strigat Ștefan, nevinovat și plin de sânge, apoi a închis ochii pentru totdeauna. Iar strigătul l-a lovit drept în inimă pe Pavel. Chiar dacă era mai departe prigonitor, a avut nopți de coșmar. „Cum de-a putut să mă ierte?” Apoi s-a întâlnit pe drumul Damascului cu Isus. Cu Cel pe care îl ura din adâncul ficatului. A căzut jos în nisip și i-a devenit adeptul cel mai înfocat! Din Saul a devenit Pavel. Din lup a devenit oaie! Din prigonitor a devenit prigonit! Cel mai persecutat apostol al Domnului.
„Cu ce sunt mai deosebiți creștinii decât celelalte religii?”, sunt întrebat adesea de curioși sau împotrivitori care stau cu glonțul pe țeavă împotriva Bisericii lui Hristos. „Cu faptul că își câștigă vrăjmașii de partea lor!” îi dezarmez. Așa a făcut Hristos cu tâlharul la Cruce. L-a câștigat cu iubire.
Unul din scopurile pentru care a fost trimis Duhul lui Dumnezeu pe pământ este ca Biserica să-și câștige vrăjmașii. Să-și aducă prigonitorii în tabăra lor. Să suporte prigoana împreună.
„Sunt plini de must”, au urlat preoții și cărturarii despre ucenici în ziua de Rusalii. Apoi după predica lui Petru peste 3000 de inși (altădată 5000) au trecut în tabăra celor „îmbătați de Duh”. Au devenit frați cu huliții! Și asta fără nicio presiune. Benevol. Dragostea nu pune presiuni.
Când 40 de „mucenici” au fost torturați (dezbrăcați) pe gheață și unul n-a mai rezistat și a cedat presiunii renegând pe Isus, un gardian s-a dezbrăcat și i-a luat locul! Când era persecutat în închisorile comuniste pastorul Richard Wurmbrand predica despre iubire călăilor săi. Și mai târziu gardienii deveneau colegi cu el de celulă. Când un misionar a fost mâncat de canibali, fiul lui a mers printre ei să-i evanghelizeze. Și i-a câștigat pe toți pentru Isus! Când m-am căsătorit, chiar în seara nunții soacra mea m-a blestemat și m-a dat afară pe poartă. Ura ei a durat doar 6 zile. Ani mai târziu am botezat-o în râul din sat pentru Isus… Exemplele vrăjmașilor câștigați de creștini pot continua cu milioanele.
Vara trecută am fost la o mânăstire în munți cu doi buni prieteni, teologi ortodocși. Ei vin la noi biserică, eu merg cu ei la mânăstire. Rugăciunea e ascultată peste tot. Pe drum, cel mai bătrân mi-a spus că un anumit profesor mă urăște. I-am spus motivul: „pentru că sunt creștin și l-am înfruntat într-o discuție în plen unde susținea că noi ne tragem din maimuțe!” Bătrânul teolog m-a întrebat apoi suav, dulce de tot: „Și dumneavoastră ați făcut ceva ca să-l câștigați pentru Hristos?”. Îmi venea să sar într-o prăpastie de rușine! Și din seara aceea mă rog să îl iubesc, să îl câștig. și de ce nu să am ocazia să îl botez într-o zi.
Vrăjmașii se pot câștiga. Dar nu prin împotrivire, nu prin supunere, nu prin apăsare. Ci prin dragoste. Prin Duh. Când era pe moarte Napoleon Bonaparte ar fi strigat: „Eu am încercat să cîștig lumea prin forță și n-am reușit. Dar Tu, Galileene, ai câștigat-o prin dragoste!”.
Da, vrăjmașii pot fi câștigați. Biserica e singura instituție din lume care a făcut și face asta. Ea are cel mai categoric rețetar de succes de sub Soare: „Nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul” (conform Zaharia 4:6)
Ștefan a murit ca martir. Dar și-a câștigat vrăjmașul. Nu știu dacă Dumnezeu îngăduie să murim ca Ștefan, dar ceea ce știu este că El dorește să ne câștigăm vrăjmașii! Chiar așa, tu ți-ai câștigat (ca prieten) vreun dușman?
